O afecțiune rară împiedică creierul să vizualizeze trecutul și viitorul

O afecțiune rară face creierul incapabil să vizualizeze imagini, fapt ce ar putea avea efecte mai mari asupra minții decât știam noi.

Afantasia, denumită uneori „orbirea minții”, este cunoscută încă din secolul al XIX-lea, dar a atras o atenție științifică semnificativă doar în ultimii ani. Aceste studii ne spun mai multe despre modul în care afantasia se manifestă la oameni, dezvăluind în același timp noi perspective asupra a cât de importantă este imaginea mentală ca o componentă a altor funcții ale creierului, cum ar fi memoria.

• Astronomii au obsevat pentru prima dată „semințele” din care iau naștere planetele
• Un medicament pentru tuse ar putea proteja oamenii de unele dintre cele mai grave simptome ale…

În 2020, o echipă de cercetători condusă de specialistul neurologic Alexei Dawes de la Universitatea din New South Wales – UNSW din Australia a descoperit că persoanele cu afantasie au manifestat o capacitate redusă de a-și aminti trecutul și de a-și  imagina viitorul, pe lângă faptul că își amintesc mai puține vise și adesea cu mai puține detalii, indică Science Alert.

Acum, într-un nou studiu, unii dintre aceiași oameni de știință au descoperit noi dovezi ale impactului afantaziei asupra memoriei și imaginației noastre despre viitor.

Afantasia și incapacitatea de a vizualiza viitorul

„Memoria episodică și prospectarea viitoare sunt similare din punct de vedere funcțional”, explică Dawes, acum cercetător la Centrul RIKEN pentru Știința Creierului din Japonia, într-o postare pe una dintre rețelele de socializare. „Ambele sunt procese cognitive  din viața de zi cu zi care implică simularea reconstructivă a evenimentelor și scenelor, însoțite de obicei de reluare senzorială sub formă de imagini vizuale.”

În timp ce aceste imagini vizuale interioare sunt ceva ce creierul noastru evocă în mod continuu, există încă multe lucruri pe care nu le știm despre modul în care aceste imagini influențează capacitatea noastră de a ne aminti de fapt episoadele din trecut. Pentru a explora acest lucru, Dawes și colegii cercetători au efectuat un experiment cu aproximativ 60 de participanți, dintre care jumătate au experimentat afantazie, cealaltă jumătate fiind persoane fără afecțiune, acționând ca un grup de control.

În cadrul experimentului, participanții au finalizat o versiune adaptată a Interviului Autobiografic, un test dat pentru a evalua componentele memoriei autobiografice la adulți. În versiunea realizată aici, participanților li s-a cerut să-și amintească șase evenimente de viață – amintiri reale și să-și imagineze șase evenimente viitoare ipotetice bazate pe indicii de cuvinte, oferind descrieri detaliate scrise ale fiecăruia.

Rezultatele experimentului

Rezultatele au arătat că participanții afantasici au generat semnificativ mai puține detalii episodice decât participanții din grupul de control, atât pentru evenimentele trecute, cât și pentru cele viitoare. Aceasta a inclus imagini vizuale semnificativ mai slabe, imagini de obiecte și imagini de scenă, au descoperit cercetătorii, dar au remarcat că persoanele cu afantasie au obținut un scor similar cu grupul de control privind capacitatea de imaginație spațială.

„Cel mai important, studiul actual oferă primele dovezi comportamentale robuste că absența imaginilor vizuale este asociată cu o capacitate semnificativ redusă de a simula trecutul și de a construi viitorul”, scriu cercetătorii.

„Participanții afantasici au generat semnificativ mai puține detalii interne decât controalele, indiferent de direcția temporală, ceea ce indică faptul că descrierile lor de evenimente au fost mai puțin bogate episodic și mai specifice decât participanții cu imagini vizuale.”

Impactul acestor descoperiri

Deși nu putem estima încă amploarea impactului, cercetătorii spun că este clar că abilitatea de a genera imagini vizuale este importantă pentru construcția mentală a evenimentelor, fie că reconstruim amintiri din viața reală, fie imaginăm scenarii care nu au avut loc. Faptul că atât amintirile trecute, cât și anticipațiile imaginare viitoare sunt afectate în mod similar ar putea oferi suport pentru ceea ce se numește ipoteza de simulare episodică constructivă, care presupune că prospectarea viitoare este un proces cognitiv care adună fragmente de amintiri trecute pentru a picta o imagine a posibilelor evenimente viitoare.

„Din acest raport, evenimentele interne de „re-experimentare” și „pre-experimentare” ar trebui să implice ambele recombinarea informațiilor perceptuale, spațiotemporale și conceptuale stocate și, astfel, să se bazeze pe procese cognitive similare, inclusiv pe imagini mentale”, explică cercetătorii. Desigur, nimic din toate acestea nu înseamnă că persoanele cu afantasie nu își pot aminti evenimentele trecute sau nu își pot imagina evenimentele viitoare, notează cercetătorii.

Dar se pare că abilitatea lor de a construi sau de a reconstrui aceste scene interne este diminuată în comparație cu oamenii fără această afecțiune, a căror capacitate de a se baza pe o cantitate mai bogată de imagini vizuale mentale pare să le ofere un avantaj în atingerea amintirilor.

Mai sunt multe de aflat despre afantasie

Sunt încă atât de multe lucruri pe care nu le știm despre cum funcționează această afecțiune, dar studii ca acesta ajută la completarea detaliilor – și nu doar despre afantasie, ci despre modul în care memoria și imaginile vizuale se intersectează sau nu în interiorul capului nostru.

„Interacțiunile dintre imaginile vizuale, construcția evenimentelor episodice și memoria autobiografică sunt probabil complexe și complicate și mai mult de nenumăratele diferențe individuale care moderează fiecare dintre aceste procese cognitive”, scriu cercetătorii.

„Cu toate acestea, afantasia oferă un model unic pentru a începe să exploreze aceste interacțiuni și să construiască o taxonomie mai largă a simulării cognitive în creierul uman”. Descoperirile sunt prezente în Cognition.

Vă mai recomandăm și:

Creierul femeilor suferă mai multe modificări după menopauză, arată un studiu

Gata cu mâncatul compulsiv! Semnalul din creier care controlează consumul de alimente, descoperit

Cercetătorii au descoperit modul în care ficatul controlează comportamentul și creierul

Creierul caracatiței, mai asemănător cu cel al omului decât se credea. Cum și-au căpătat inteligența remarcabilă?